CONSILIERE psihopedagogica

30.04.2020

După vizionarea filmului de mai jos am rugămintea să desenați simboluri pentru cele 4 reguli pe care e bine să le respectați atunci când navigați pe internet.
Astept desenele voastre!
„Magia animalelor” este un filmuleț oferit de Ora pe net.ro

*  *  *  *  *

29.04.2020

CONEXIUNEA CU FAMILIA
Putem folosi acestă perioadă, când stăm mult cu cei dragi, pentru a reuși să ne petrecem mai mult timp împreună.
Din acest motiv miercurea este ziua conexiunii cu familia!
1. Aveți în atașament un model de curcubeu.(Îl puteți printa sau desena.)

2. Un părinte trebuie să complecteze fiecare început de afirmație cu date despre voi.
3. Apoi colorați curcubeul iar în tolba comorii desenați obiecte simbol pentru ce au afirmat părinții despre voi.
Aștept să văd aici cum au ieșit curcubeele voastre!

*  *  *  *  *

28.04.2020

O poveste pe săptămână!

Dragi elevi,
Mă bucur ca ați citit provocarea de ieri și sunt convinsă că ați descoperit multe asociații deoarece am încredere în potențialul vostru creativ!
Pentru azi v-am pregătit o poveste și aștept ca după ce o citiți să realizați un orar, în modul următor:
- împărțiți o coală în jumătate
- pe prima jumătate desenați un urs și sub el scrieți sau să desenați 2-3 activități pentru care este nevoie de atenție
- pe a doua jumătate desenați o maimuțică și sub ea scrieți sau să desenați 2-3 activități în care vă distrați acasă
Dacă puteți, aștept să postați aici lucrările voastre!

*  *  *  *  *


Adela Cretu a postat un anunț nou în Consiliere ciclul primar Cretu Adela.
Anunț
Bună dimineața,
Dragi elevi, de azi răspunsurile voastre vor fi încărcate în Classwork, deci le voi vedea doar eu și pot să vă răspund individual, așa că aștept să primesc vești de la voi!
Succes!
DESCHIDEȚI



https://classroom.google.com/c/OTM0OTQwNDc1NTVa

*  *  *  *  *

Povești terapeutice

Api şi singurătatea  

Autor: prof. consilier școlar Adele Crețu, CJRAE Sibiu

Era o zi frumoasă de început de iunie. Razele soarelui pătrundeau până la scoicile din adâncurile oceanului. Api era tare fericit pentru că era ziua meciului cel mare şi, cu siguranţă va fi din nou remarcat drept cel mai bun jucător de pe teren. Se îndreptă agale spre stadion, bucurându-se de jocul algelor printre razele soarelui.
Ajuns la teren, surpriză: nu era nimeni! Oare a greşit ora? O fi greşit ziua? Avea o senzaţie tare neplăcută stând singur acolo. S- îndreptat spre vestiare. Nu greşise nici ziua, nici ora. Colegii erau acolo, doar că, acel sentiment ciudat nu dispăruse. Ceilalţi copii povesteau tot felul de întâmplări hazlii, erau prea prinşi ca să-i remarce apariţia. A început să se echipeze în linişte, fără să încerce să intre în discuţii cu ei. Coechipierii, văzându-l retras s-au gândit că probabil asta îşi doreşte şi şi-au văzut mai departe de poveştile lor.
A venit antrenorul, le-a dat ultimele sfaturi şi meciul a început. Ambele echipe îşi doreau foarte mult victoria, astfel meciul a fost unul foarte disputat, cu multă dăruire. Api era cel mai motivat, voia atât de mult să facă un meci bun pentru a câştiga simpatia şi aprecierea tuturor, fotbalul însemna atât de mult pentru el!. Din păcate, nimeni nu a reuşit să marcheze, meciul terminându-se la egalitate. Antrenorul i-a felicitat în egală măsură pe toţi, apreciind efortul de care au dat dovadă.
Api, trist că nu a reuşit un meci pe măsura aşteptărilor, simţea nevoia să fie singur, aşa că a întârziat ieşirea din vestiar. A plecat îngândurat spre casă, simţind cum îl apasă singurătatea şi întrebându-se unde plecaseră colegii. Era supărat pe ei că nu l-au aşteptat.
Pe drum, se gândea la cele petrecute şi şi-a dat seama că îi acuza pe ceilalţi pentru izolarea sa, el nefăcând  nimic pentru a se apropia de ei. Tot ce a făcut a fost să aştepte să fie în centrul atenţiei, fiind dezamăgit atunci când aceştia nu au făcut-o. Se întreba dacă era numai vina lor sau şi a lui că nu şi-a arătat disponibilitatea către ei. Era un singur mod de a afla răspunsul la această dilemă. L-a sunat pe Depi, colegul său de bancă:
  • Alo! Depi?
  • Bună, Api! Unde eşti? De ce nu ai venit cu noi la suc, ca de obicei? S-a întâmplat ceva?
  • Nu, dar am întârziat în vestiar şi nu v-am mai găsit.
  • Dar ne-am înţeles înainte de meci că mergem la cofetărie!
  • Da??!
  • Hai şi tu! Doar eşti aproape!
Fără să stea prea mult pe gânduri, i-a cerut voie mamei şi a plecat să se întâlnească cu colegii. Bucuria lor de a-l revedea l-au convins  că nu ei erau cei care l-au izolat, ci aşteptările sale exagerate, dorinţa lui de a fi în centrul atenţiei au fost cele care l-au determinat să creadă că este de datoria celorlalţi să acţioneze pentru a nu rămâne singur. A înţeles foarte clar că pentru a avea atenţia celorlalţi e nevoie de efort şi implicare în primul rând din partea sa.

 Dacă ți-a plăcut povestea, descarcă gratuit, în format PDF AICI

Comentarii

Trimiteți un comentariu